Înțelesuri
- 1
Care ține de disciplină, de respectarea regulilor dintr-o instituție sau de la locul de muncă.
„Comisia a deschis o cercetare disciplinară.”
- 2
Care ține de o disciplină științifică, de un domeniu de studiu.
„Proiectul trece granițele disciplinare dintre biologie și informatică.”
Cum se folosește
Plural: disciplinari, disciplinare. Se desparte -ci-pli-.
Expresii și locuțiuni
- sancțiune disciplinarăPedeapsă dată cuiva pentru că a încălcat regulile de la locul de muncă sau din instituția din care face parte.
Forme flexionare
- masculin plural
- disciplinari
- feminin
- disciplinară
- feminin plural
- disciplinare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (disciplinaire).