Înțelesuri
- 1
Care ține de divinitate; considerat ca având har dumnezeiesc.
„A intrat în biserică și a sărutat sfintele icoane.”
- 2
(Substantivat) Persoană canonizată de Biserică pentru viața și faptele ei.
„Sfântul Andrei e socotit ocrotitorul românilor.”
- 3
Care merită venerație; de neatins.
„Cuvântul dat era pentru el sfânt.”
- 4
(Despre oameni) Care duce o viață curată, fără păcat.
„Nu era sfânt, dar n-a făcut rău nimănui.”
Sinonime
- sacru
- cucernic
Antonime
- profan
- păcătos
Expresii și locuțiuni
- La Sfântul Așteaptăniciodată.
- Toată sfânta ziuatoată ziua, fără încetare.
- A se ruga la toți sfințiia cere ajutor de la oricine, cu disperare.
Etimologie
De origine slavă (svętŭ).