DEX Dicționar

sfânt

adjectiv / substantiv masculin4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Care ține de divinitate; considerat ca având har dumnezeiesc.

    „A intrat în biserică și a sărutat sfintele icoane.”

  2. 2

    (Substantivat) Persoană canonizată de Biserică pentru viața și faptele ei.

    „Sfântul Andrei e socotit ocrotitorul românilor.”

  3. 3

    Care merită venerație; de neatins.

    „Cuvântul dat era pentru el sfânt.”

  4. 4

    (Despre oameni) Care duce o viață curată, fără păcat.

    „Nu era sfânt, dar n-a făcut rău nimănui.”

Sinonime

Expresii și locuțiuni

  • La Sfântul Așteaptăniciodată.
  • Toată sfânta ziuatoată ziua, fără încetare.
  • A se ruga la toți sfințiia cere ajutor de la oricine, cu disperare.

Forme flexionare

vocativ
sfântule/sfinte
masculin plural
sfinți
vocativ
sfânto

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De origine slavă (svętŭ).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S