Înțelesuri
- 1
Purtare lipsită de rușine și de orice măsură; destrăbălare.
„Petrecerile de la curtea împăratului ajunseseră un adevărat dezmăț.”
- 2
(Figurat) Dezordine totală; haos, anarhie.
„După fuga patronului, în fabrică s-a instalat dezmățul.”
Cum se folosește
Plural: dezmățuri.
Forme flexionare
- plural
- dezmățuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a se dezmăța” (derivat regresiv).