Înțelesuri
- 1
Desfacerea unei legături sau a unui nod.
„Dezlegarea nodurilor din plasă i-a luat o oră.”
- 2
Găsirea răspunsului la o problemă sau la o ghicitoare; rezolvare.
„Dezlegarea ghicitorii era mai simplă decât credeam.”
- 3
Permisiune de a face ceva; (în biserică) voia de a mânca anumite alimente în timpul postului.
„Vinerea aceasta este dezlegare la pește.”
- 4
Iertarea păcatelor, dată de preot după spovedanie.
„După spovedanie, preotul i-a dat dezlegare.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: dezlegări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezlegării
- plural
- dezlegări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) dezlega”.