Înțelesuri
- 1
Găsirea soluției unei probleme sau a unui exercițiu.
„Rezolvarea ecuației a durat un sfert de oră.”
- 2
Încheierea unei neînțelegeri sau a unui litigiu; soluționare.
„Rezolvarea conflictului a cerut mai multe întâlniri.”
- 3
Soluția aleasă pentru o problemă practică.
„Rezolvarea găsită de arhitect a scăpat casa de umezeală.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rezolvării
- plural
- rezolvări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a rezolva», din latinescul resolvere și din germanul resolvieren.