Înțelesuri
- 1
Împotrivirea față de o forță, o apăsare sau un atac.
„Ușa a cedat fără nicio rezistență.”
- 2
Puterea de a îndura oboseala, boala, lipsurile.
„Are o rezistență la efort peste medie.”
- 3
Însușirea unui material de a nu se rupe și de a nu se deforma sub apăsare.
„Grinda a fost aleasă după rezistența la încovoiere.”
- 4
Mișcare organizată de împotrivire față de o ocupație sau față de o stăpânire.
„A luptat în rezistența din munți.”
- 5
Piesa dintr-un aparat care se încălzește la trecerea curentului electric.
„S-a ars rezistența de la boiler.”
Sinonime
- împotrivire
- opoziție
- trăinicie
Expresii și locuțiuni
- Rezistența materialelorramura mecanicii care studiază cât pot îndura corpurile înainte să se rupă sau să se deformeze.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rezistenței
- plural
- rezistențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (résistance) și italiană (resistenza).