Înțelesuri
- 1
Locul în care locuiește cineva; reședință, domiciliu.
„Rezidența ambasadorului este în centrul orașului.”
- 2
Starea celui care s-a stabilit într-o țară străină ca rezident.
„A cerut rezidență într-un stat vecin.”
Cum se folosește
Plural: rezidențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rezidenței
- plural
- rezidențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (residenza), din franceză (résidence) și din germană (Residenz).