Înțelesuri
- 1
Care locuiește stabil într-o țară sau într-un loc.
„Cetățenii rezidenți plătesc impozit în țară.”
- 2
(În diplomație) Reprezentant al unui stat, cu rang mai mic decât un ambasador.
„Rezidentul a transmis mesajul guvernului.”
- 3
(În medicină) Medic aflat la începutul specializării, care învață în spital.
„Rezidentul a făcut gărzi de noapte.”
Sinonime
- locuitor
- stabilit
Antonime
- nerezident
Expresii și locuțiuni
- Medic rezidentmedic care se specializează prin lucru în spital.
- Permis de rezidentact care dă dreptul de a locui într-o țară.
Forme flexionare
- masculin plural
- rezidenți
- masculin plural
- rezidente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza résident, din latinescul residens și din germana Resident.