Înțelesuri
- 1
Locul unde își are sediul o autoritate sau o persoană cu funcție oficială: clădirea sau orașul.
„Reședința județului este un oraș de pe Mureș.”
- 2
Locuința unei persoane importante sau oficiale.
„Reședința de vară a regelui era la munte.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- De reședințăîn care își are sediul o autoritate sau cineva cu funcție (oraș de reședință).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reședinței
- plural
- reședințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza résidence (după «ședință»).