Înțelesuri
- 1
Care ține de retorică, de arta vorbirii frumoase; (figurat) pompos, ornamentat.
„A pus o întrebare retorică, fără să aștepte răspuns.”
- 2
(Substantiv feminin, retorică) Arta de a vorbi frumos și de a convinge un auditoriu.
„Retorica antică se preda în școli.”
Sinonime
- emfatic
Cum se folosește
Feminin: retorică; plural: retorici, retorice.
Forme flexionare
- masculin plural
- retorici
- feminin
- retorică
- feminin plural
- retorice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din (1) ngr. ritóriki, latină (rhetorica), italiană (retorica), franceză, (2) lat. rhetoricus, italiană (retorico), franceză ({fr:rhétorique" target="_blank" rel="nofollow" title="Clic pentru navigarea la dicționarul al Academiei franceze">rhétorique}), (2) lat. rhetoricus, italiană (retorico), franceză ({fr:rhétorique) și din greacă (ritorikós).