Înțelesuri
- 1
Care arată reținere, care nu se grăbește să spună tot sau să accepte ceva.
„Părinții au fost reticenți față de excursia de trei zile.”
- 2
Care exprimă îndoială; șovăitor, ezitant.
„Mi-a dat un răspuns reticent și a schimbat subiectul.”
Cum se folosește
Feminin: reticentă; plural: reticenți, reticente.
Forme flexionare
- masculin plural
- reticenți
- feminin
- reticentă
- feminin plural
- reticente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (réticent).