Înțelesuri
- 1
Capacitatea unui obiect sau a unei săli de a amplifica sunetele și de a le face să dureze mai mult.
„Sala are o rezonanță bună, de aceea se cântă acolo.”
- 2
(Fizică) Fenomenul prin care un corp vibrează puternic sub influența altor vibrații cu aceeași frecvență.
„Podul s-a clătinat din cauza rezonanței.”
- 3
(Fizică) Starea unui corp care vibrează puternic, atunci când asupra lui acționează periodic o forță cu frecvență apropiată de a lui.
„Cântăreața a spart paharul prin rezonanță.”
- 4
(Fig.) Ecou, răsunet pe care îl are o idee sau un eveniment.
„Discursul a avut rezonanță în rândul tinerilor.”
Sinonime
- răsunet
- ecou
Cum se folosește
Plural: rezonanțe.
Expresii și locuțiuni
- cutie de rezonanțăspațiu gol al unui instrument care amplifică sunetele.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rezonanței
- plural
- rezonanțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (résonance).