Înțelesuri
- 1
(Fizică) Transformarea spontană a nucleului unui atom instabil în alt nucleu, cu eliberare de radiații.
„Dezintegrarea uraniului produce o cantitate uriașă de energie.”
- 2
Desfacerea unui întreg în părțile lui; destrămare.
„Războiul a dus la dezintegrarea imperiului.”
Sinonime
- destrămare
- dezagregare
- descompunere
Antonime
Cum se folosește
Plural: dezintegrări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- dezintegrării
- plural
- dezintegrări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a dezintegra”.