Înțelesuri
- 1
Care stârnește scârbă; respingător.
„Un miros dezgustător venea din pivniță.”
- 2
(Despre fapte și purtări) Care revoltă prin josnicie.
„S-a purtat într-un chip dezgustător cu cei care l-au ajutat.”
Sinonime
Forme flexionare
- masculin plural
- dezgustători
- feminin singular și plural
- dezgustătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „a dezgusta”, cu sufixul -ător.