Înțelesuri
- 1
Desfacerea și ruperea firelor unei țesături.
„Destrămarea marginilor arăta cât de vechi era covorul.”
- 2
(Figurat) Desfacerea, prăbușirea unei legături, a unui grup sau a unui stat.
„Destrămarea Uniunii Sovietice a avut loc în 1991.”
Sinonime
Antonime
- unire
- închegare
Cum se folosește
Plural: destrămări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- destrămării
- plural
- destrămări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) destrăma”.