Înțelesuri
- 1
Care se poartă amabil, dar arătând că se crede superior celuilalt.
„Ne-a vorbit pe un ton condescendent, ca unor copii.”
- 2
(Învechit) Respectuos, binevoitor, amabil.
„Domnul a avut o purtare condescendentă față de oaspeții săi.”
Sinonime
Cum se folosește
Forme: condescendentă, condescendenți, condescendente. Substantivul înrudit: condescendență.
Forme flexionare
- masculin plural
- condescendenți
- feminin
- condescendentă
- feminin plural
- condescendente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (condescendant).