Înțeles
Care îți vrea binele, prietenos și dispus să ajute.
„Un vecin binevoitor ne-a arătat drumul.”
Antonime
- răuvoitor
- ostil
- dușmănos
Cum se folosește
Se pronunță bi-ne-vo-i-tor. Femininul e „binevoitoare”.
Forme flexionare
- masculin plural
- binevoitori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „binevoi” și sufixul -tor.