DEX Dicționar

binoclu

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Aparat cu două lentile prin care privești cu ambii ochi lucruri aflate departe.

    „Ornitologul urmărea păsările prin binoclu.”

Sinonime

  • lunetă
  • ochean

Cum se folosește

Pluralul e „binocluri”.

Forme flexionare

articulat
binoclul
plural
binocluri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceza binocle.

Alte cuvinte de pe litera B