Înțelesuri
- 1
Formula sau gestul prin care un preot cere ajutorul lui Dumnezeu asupra cuiva; blagoslovire.
„Preotul a dat binecuvântarea la sfârșitul slujbei.”
- 2
Încuviințarea dată de cineva cu autoritate.
„A pornit la drum cu binecuvântarea părinților.”
- 3
Lucru bun venit ca un dar neașteptat.
„Ploaia de azi-noapte a fost o binecuvântare pentru grădini.”
Sinonime
- blagoslovire
- încuviințare
- dar
Antonime
- blestem
Expresii și locuțiuni
- A-și da binecuvântareaa fi de acord, a încuviința.
- Cu binecuvântarea cuivacu învoirea și sprijinul lui.
Etimologie
Format în română de la „a binecuvânta”, alcătuit din „bine” și „cuvânt”.