Înțelesuri
- 1
Persoană care face bine altora, ajutându-i cu generozitate.
„Un binefăcător a plătit tratamentul copilului.”
- 2
(Adjectiv) Care aduce un folos sau o ușurare.
„Ploaia binefăcătoare a salvat recolta.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: binefăcătoare; plural: binefăcători, binefăcătoare.
Etimologie
Din bine și făcător (după franceză, bienfaiteur).