DEX Dicționar

binefăcător

substantiv masculin / adjectiv2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Persoană care face bine altora, ajutându-i cu generozitate.

    „Un binefăcător a plătit tratamentul copilului.”

  2. 2

    (Adjectiv) Care aduce un folos sau o ușurare.

    „Ploaia binefăcătoare a salvat recolta.”

Cum se folosește

Feminin: binefăcătoare; plural: binefăcători, binefăcătoare.

Etimologie

Din bine și făcător (după franceză, bienfaiteur).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B