Înțelesuri
- 1
Om care face rele cu bună știință, care fură, atacă sau înșală.
„Răufăcătorii au fost prinși la granița orașului.”
- 2
(Adjectiv) Care face rău, care aduce pagubă.
„Insectele răufăcătoare au distrus recolta.”
Antonime
- binefăcător
Cum se folosește
Femininul e „răufăcătoare”.
Etimologie
Format din „rău” și „făcător”.