Înțelesuri
- 1
Luptător care ia parte la un război, mai ales în vremurile vechi.
„Mormântul era al unui războinic îngropat cu spada lui.”
- 2
(Adjectiv) Care ține de război, care privește războiul.
„Discursul avea un ton războinic.”
- 3
(Adjectiv) Căruia îi place cearta sau lupta; bătăios.
„E un om pașnic, deși are o privire războinică.”
Sinonime
- luptător
- ostaș
- bătăios
Antonime
- pașnic
Expresii și locuțiuni
- Trib războinicneam obișnuit să trăiască din lupte și prădăciuni.
- Ton războinicfel de a vorbi care caută cearta.
Etimologie
Format de la „război”, cuvânt venit din slavonul razbojĭ.