Înțeles
Faptul de a duce la capăt sau de a se încheia ceva.
„Terminarea lucrărilor e programată în decembrie.”
Sinonime
- încheiere
- sfârșire
- finalizare
- isprăvire
Antonime
- începere
- început
Cum se folosește
Pluralul e „terminări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- terminării
- plural
- terminări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) termina”.