Înțelesuri
- 1
Care nu depinde de nimic; fără limite și fără condiții.
„Are încredere absolută în oamenii lui.”
- 2
Deplin, desăvârșit.
„S-a făcut liniște absolută în sală.”
- 3
(Adverb) Cu totul, în întregime.
„E absolut sigur că vine mâine.”
- 4
(Adverb) Chiar; fără nicio excepție.
„Absolut toți au fost de acord.”
- 5
(Substantiv neutru, în filozofie) Ceea ce există prin sine, fără nicio condiție.
„Filozofii au căutat dintotdeauna absolutul.”
- 6
(Gramatică) Care se folosește fără complement.
„Verbul e folosit absolut în propoziția asta.”
Antonime
- relativ
- parțial
Expresii și locuțiuni
- Monarhie absolutăformă de guvernare în care toată puterea e în mâna monarhului.
- Superlativ absolutgradul care arată însușirea la nivelul cel mai înalt, fără comparație.
- Zero absolutcea mai joasă temperatură cu putință.
Etimologie
Din latină (absolutus) și franceză (absolu).