Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi ocupat cu gândul la ceva; grijă, interes.
„Cea mai mare preocupare a lui e copilul.”
- 2
Ceea ce ocupă gândurile și timpul cuiva; ocupație, interes.
„Pescuitul e preocuparea lui de sfârșit de săptămână.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- preocupării
- plural
- preocupări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a preocupa», din franceza préoccuper și din latinescul praeoccupare.