Înțeles
Presimțire, fără motiv rațional, a unui lucru care se va întâmpla.
„Avusese o premoniție că mașina nu va porni.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte pre-mo-ni-ți-e; plural: premoniții.
Forme flexionare
- articulat
- premoniția
- genitiv-dativ articulat
- premoniției
- plural
- premoniții
- plural articulat
- premonițiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (prémonition).