Înțelesuri
- 1
Persoană care oficiază slujbele unui cult, mijlocind între credincioși și divinitate; popă.
„Preotul a oficiat cununia în fața familiei și a prietenilor.”
- 2
(Figurat) Om care slujește cu devotament un ideal sau o învățătură.
„A fost un preot al școlii românești, toată viața lui.”
Sinonime
- popă
- duhovnic
- cleric
Antonime
- mirean
Expresii și locuțiuni
- Mare preotconducătorul suprem al unui cult, la popoarele vechi.
- A se face preota intra în rândul slujitorilor bisericii.
Etimologie
Moștenit din latină (presbiterum), cuvânt venit în latină din greacă (presbyteros „bătrân”).