Înțelesuri
- 1
Funcția, rangul sau meseria de preot.
„A primit preoția la douăzeci și cinci de ani.”
- 2
(Învechit) Totalitatea preoților; preoțime.
„Preoția s-a adunat pentru slujbă.”
Sinonime
- popie
- preoțime
Cum se folosește
Se pronunță «pre-o-ți-e». Al doilea sens este învechit.
Forme flexionare
- articulat
- preoția
- genitiv-dativ
- preoții
- genitiv-dativ articulat
- preoției
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la preot, cu sufixul -ie.