Înțelesuri
- 1
Plin de mister; misterios.
„Pădurea avea ceva tainic în lumina amurgului.”
- 2
Neștiut de alții, ținut ascuns; secret, intim.
„Își nota în jurnal gândurile cele mai tainice.”
- 3
(Despre locuri) Ascuns, ferit de priviri.
„Copiii aveau un loc tainic în spatele grădinii.”
- 4
(Despre oameni) Retras, discret, tăcut.
„Era un om tainic, care nu vorbea despre el.”
- 5
(Ca adverb) Pe ascuns, pe furiș, fără să vadă nimeni.
„Și-a șters tainic o lacrimă.”
Antonime
- deschis
- cunoscut
Cum se folosește
Feminin: tainică; plural: tainici, tainice.
Forme flexionare
- masculin plural
- tainici
- feminin
- tainică
- feminin plural
- tainice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (tajniku).