Înțelesuri
- 1
Instrument de suflat făcut dintr-un tub de lemn, cu ancie dublă la capăt și cu găuri și clape pe corp.
„Melodia începe cu un solo de oboi.”
- 2
(Masculin) Muzicianul care cântă la oboi într-o orchestră; oboist.
„Primul oboi dă nota după care se acordează orchestra.”
Cum se folosește
Instrumentul (neutru): plural oboaie. Muzicianul (masculin): plural oboi, articulat oboii.
Forme flexionare
- plural
- oboaie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (oboe) și din germană (Oboe).