Înțelesuri
- 1
Privire scurtă și rapidă aruncată asupra cuiva sau a ceva.
„Dintr-o singură ochire, dirigintele și-a dat seama că lipsește cineva din bancă.”
- 2
Potrivirea unei arme astfel încât proiectilul să nimerească ținta; țintire.
„La poligon, instructorul ne-a arătat cum se face ochirea cu pușca.”
Cum se folosește
Plural: ochiri. Vine de la verbul „a ochi” (a ținti, a urmări cu privirea).
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ochirii
- plural
- ochiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a ochi”.