Înțeles
Faptul de a îndrepta o armă sau privirea spre o țintă; ochire.
„Țintirea cu arcul cere mână sigură și răbdare.”
Sinonime
- ochire
- vizare
Cum se folosește
Plural: țintiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- țintirii
- plural
- țintiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a ținti”.