Înțelesuri
- 1
Placă de argilă arsă, de sticlă, de mortar sau de ciment, folosită la acoperirea caselor.
„Acoperișul e din țiglă roșie.”
- 2
(Regional) Vergea ascuțită de lemn sau de metal pe care se frige carnea; frigare.
„Carnea a fost înfiptă în țiglă.”
Sinonime
- olan
Cum se folosește
Al doilea sens este regional. Plural: țigle.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- țiglei
- plural
- țigle
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Primul sens: din sârbă (cigla); al doilea: cf. germană (Zacke).