Înțelesuri
- 1
Întindere de pământ cu însușiri ale ei; regiune.
„E un ținut de dealuri, cu multe livezi.”
- 2
(în trecut, în Moldova) Unitate administrativă asemănătoare județului.
„Ținutul Neamțului apare des în hrisoave.”
- 3
(Învechit) Țară, stat cu hotarele lui.
„Călătorul venea dintr-un ținut îndepărtat de peste mări.”
Cum se folosește
Se scrie la fel cu participiul lui a ține („am ținut”), dar aici e substantiv.
Expresii și locuțiuni
- Ținuturi îndepărtatelocuri aflate departe.
Forme flexionare
- plural
- ținuturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la verbul a ține.