Înțelesuri
- 1
Eliminare bruscă și zgomotoasă a aerului din plămâni, pe nas și pe gură, produsă fără voia noastră.
„Praful din pod mi-a provocat un strănut puternic.”
- 2
Zgomotul produs la strănutat.
„S-a auzit un strănut în sala de curs.”
Cum se folosește
Plural: strănuturi.
Expresii și locuțiuni
- praf de strănutatsubstanță iritantă care provoacă strănutul.
Forme flexionare
- plural
- strănuturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat regresiv din a strănuta (din latină, sternutare).