Înțelesuri
- 1
Trecătoare îngustă printre munți sau dealuri.
„Drumul trece printr-o strâmtoare adâncă între stânci.”
- 2
Culoar îngust de apă între două porțiuni de uscat, prin care comunică două mări sau oceane.
„Bosforul este o strâmtoare care unește Marea Neagră cu Marea Marmara.”
- 3
(Fig.) Situație grea, plină de greutăți.
„Familia se afla în strâmtoare financiară.”
Sinonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: strâmtorii; plural: strâmtori.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- strâmtorii
- plural
- strâmtori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la strâmt, cu sufixul -oare.