Răsfoiește
Litera I, pagina 6
1069 de cuvinte încep cu litera I. Pagina 6 din 8.
- iraționaladjectivCare nu se supune rațiunii și logicii; fără judecată.
- irelevantadjectivCare nu are legătură cu ce se discută și nu contează pentru el.
- iremediabiladjectivCare nu mai poate fi îndreptat sau reparat; fără leac.
- ireparabiladjectivCare nu mai poate fi reparat, îndreptat sau recuperat.
- iresponsabiladjectiv / substantiv masculinCare nu se gândește la urmările faptelor lui, lipsit de simțul răspunderii.
- ireversibiladjectiv(Despre fenomene, schimbări) Care nu se mai poate întoarce la starea de dinainte.
- irigaresubstantiv femininUdarea terenurilor agricole cu apă adusă prin canale, conducte sau aspersoare.
- irissubstantiv neutru / substantiv masculin(Substantiv neutru) Partea colorată a ochiului, în jurul pupilei.
- iritabiladjectivCare se supără sau se enervează foarte ușor; irascibil.
- iritantadjectivCare irită, supără sau enervează; agasant.
- iritaresubstantiv femininSupărare, enervare, nervozitate.
- iritatadjectivEnervat, supărat pe moment, cu nervii întinși.
- iritațiesubstantiv femininÎnroșire și mâncărime a pielii sau a unei mucoase.
- irlandezsubstantiv masculin / adjectivOm născut în Irlanda ori care se trage de acolo.
- ironicadjectiv / adverbCare spune sau arată contrariul a ceea ce gândește, ca să ia în râs.
- ironiesubstantiv femininVorbă prin care spui ceva în batjocură, folosind cuvinte cu înțeles contrar celui real…
- irosiresubstantiv femininFaptul de a cheltui sau de a folosi ceva fără rost; risipă.
- irositadjectivCheltuit fără folos, risipit.
- iscoadăsubstantiv femininPersoană trimisă să adune pe ascuns informații; spion.
- islamsubstantiv neutruReligia întemeiată de profetul Mahomed, care are drept carte sfântă Coranul.
- islamicadjectivCare ține de islam, religia musulmanilor.
- ispășiresubstantiv femininFaptul de a ispăși; răscumpărarea unei greșeli prin suferință sau prin pedeapsă; expiere.
- ispășitoradjectivCare ispășește o vină, care plătește pentru o greșeală.
- ispităsubstantiv femininCeva care te atrage puternic, mai ales spre un lucru nepermis.
- ispititoradjectivCare ispitește; ademenitor, tentant, fermecător.
- ispravăsubstantiv femininFaptă dusă cu bine la capăt; reușită, izbândă.
- israelitsubstantiv masculinPersoană de religie mozaică, din Israelul antic; (prin extensie) evreu.
- istericadjectiv / substantiv masculinCare își pierde stăpânirea de sine și țipă, plânge sau râde fără măsură.
- istericalesubstantiv feminin plural(Familiar) Criză de isterie: țipete, plâns, gesturi exagerate, scăpate de sub control.
- isteriesubstantiv femininStare de agitație extremă, în care cineva țipă, plânge sau se poartă fără control.
- istețadjectivAger la minte; care înțelege repede.
- istețimesubstantiv femininÎnsușirea celui isteț; agerime de minte, iscusință.
- istoricsubstantiv masculin / adjectivSpecialist care studiază și scrie istoria.
- istoriesubstantiv femininȘtiința care studiază trecutul omenirii.
- istovitoradjectivCare istovește; epuizant, extenuant.
- italiansubstantiv masculin / adjectivOm născut în Italia ori care se trage de acolo.
- itinerarsubstantiv neutruDrumul pe care îl urmează o călătorie, cu locurile prin care trece.
- iubiresubstantiv femininSimțământ adânc de dragoste pentru cineva.
- iubitoradjectivPlin de dragoste față de cineva; drăgăstos.
- iudaicadjectivCare ține de vechea Iudee, de evrei sau de religia lor, iudaismul.
- iudaismsubstantiv neutruReligia monoteistă a poporului evreu; mozaism.
- iuliesubstantiv masculinA șaptea lună a anului, de obicei cea mai caldă.
- iuniesubstantiv masculinA șasea lună a anului, prima lună de vară.
- iuteadjectiv / adverbCare se mișcă repede; rapid, sprinten.
- ivealăsubstantiv femininFaptul de a se ivi; apariție (folosit mai ales în expresii).
- iviresubstantiv femininFaptul de a se ivi; apariție.
- izsubstantiv neutruMiros deosebit, specific; aromă.
- izbăviresubstantiv feminin(Popular) Scăparea dintr-un necaz sau dintr-o primejdie; mântuire.
- izbândăsubstantiv femininVictorie, biruință, mai ales în luptă.
- izbeliștesubstantiv feminin(Popular, aproape numai în locuțiunea „de izbeliște”) Părăsire, lipsă de orice grijă sau…
- izbitoradjectivCare face o impresie puternică; frapant, surprinzător, uimitor.
- izbucniresubstantiv femininÎnceputul brusc și violent al unui lucru (război, incendiu, boală).
- izolaresubstantiv femininFaptul de a fi ținut sau de a te ține departe de ceilalți.
- izolatoradjectiv / substantiv(Adjectiv) Care izolează; care nu lasă să treacă căldura, curentul electric sau sunetul.
- izolațiesubstantiv femininStrat de material izolant pus între două medii, ca să oprească trecerea căldurii, a…
- izotopsubstantiv masculinAtom care are același număr atomic ca alt atom, dar altă masă atomică.
- izvorsubstantiv neutruApă care iese singură din pământ și curge la suprafață, de unde pornește adesea un pârâu.
- îmbarcaresubstantiv femininUrcarea pasagerilor sau a mărfurilor într-un avion, pe o navă sau într-un tren.
- îmbălsămaresubstantiv femininTratarea unui trup neînsuflețit cu substanțe care îl feresc de descompunere.
- îmbătatadjectiv(Rar) Beat, ajuns în starea de beție.
- îmbătrâniresubstantiv femininTrecerea treptată spre bătrânețe.
- îmbinaresubstantiv femininAcțiunea de a (se) îmbina; unire într-un tot; împletire.
- îmblânzitorsubstantiv masculinPersoană care îmblânzește și dresează animale sălbatice, mai ales pentru spectacole de…
- îmbrăcămintesubstantiv femininToate hainele pe care le poartă cineva; haine.
- îmbrățișaresubstantiv femininFaptul de a cuprinde pe cineva în brațe, în semn de dragoste sau de bucurie.
- îmbunătățiresubstantiv femininFaptul de a face un lucru mai bun decât era.
- împachetaresubstantiv femininAcțiunea de a împacheta; ambalare.
- împăcaresubstantiv femininFaptul de a pune capăt unui conflict și de a restabili înțelegerea între oameni.
- împăcatadjectivLiniștit, mulțumit, fără griji sau remușcări.
- împăratsubstantiv masculinConducător suprem al unui imperiu.
- împărăteasăsubstantiv femininSoția unui împărat sau femeie care conduce un imperiu.
- împărățiesubstantiv femininȚară condusă de un împărat; imperiu.
- împărtășaniesubstantiv feminin(Bisericesc) Pâinea și vinul sfințite, primite de credincioși; cuminecătură.
- împărțiresubstantiv femininFaptul de a separa ceva în părți sau de a da fiecăruia partea sa.
- împărțitadjectivDespărțit în bucăți sau în grupuri.
- împerecheatadjectivUnit cu altul ca să formeze o pereche; așezat doi câte doi.
- împerecheresubstantiv femininUnirea a doi indivizi de sex opus, la animale, pentru a face pui.
- împiedicaresubstantiv femininFaptul de a (se) împiedica: de a te poticni sau de a opri pe cineva să facă ceva.
- împliniresubstantiv femininFaptul că un lucru dorit se realizează.
- împotmolitadjectivÎnțepenit în noroi, în nisip sau în zăpadă.
- împotrivaprepozițieArată că cineva sau ceva se opune; contra.
- împotrivăadverbCu o poziție sau cu o părere opusă; contra.
- împotriviresubstantiv femininFaptul de a se împotrivi: refuzul de a accepta ceva și încercarea de a-l opri.
- împrăștiatadjectiv(Despre lucruri) Aruncat în toate părțile, în dezordine.
- împrăștieresubstantiv femininFaptul de a (se) împrăștia; răspândire în toate părțile.
- împrejuradverbÎn jur, în locurile dimprejur.
- împrejuraresubstantiv femininSituația sau întâmplarea în care se află cineva la un moment dat.
- împrejurimesubstantiv femininLocul sau ținutul din jur; preajmă, vecinătate.
- împreunăadverbLa un loc, unul cu altul.
- împușcaresubstantiv femininFaptul de a trage cu arma în cineva sau în ceva.
- împușcăturăsubstantiv femininZgomotul făcut de o armă de foc când se trage.
- împuterniciresubstantiv femininFaptul de a da cuiva dreptul de a acționa în numele altuia; mandat.
- împuțitadjectivCare a început să putrezească și miroase foarte urât.
- înprepozițieArată interiorul unui spațiu: locul unde se află ceva sau unde intră cineva.
- înadinsadverbCu bună știință, intenționat; anume.
- înaintașsubstantiv masculinPersoană care a trăit înainte și a lăsat o moștenire urmașilor; strămoș, precursor.
- înainteadverbÎn față, în partea dinspre care mergi.
- înaltadjectivCare se ridică mult în sus.
- înapoiadverbÎn direcția din care ai venit; în spate.
- înapoiatadjectiv(Despre țări, popoare, oameni) Rămas în urmă ca dezvoltare economică, socială sau…
- înarmaresubstantiv femininFaptul de a (se) înarma: procurarea de arme și pregătirea pentru luptă.
- înarmatadjectivCare are arme asupra sa, pregătit de luptă.
- înălțătoradjectivCare înalță; (figurat) care ridică sufletul, care emoționează profund.
- înălțimesubstantiv femininDistanța de la bază până în vârful unui lucru sau al unei ființe.
- înăuntruadverbÎn interior, în partea dinăuntru.
- încarceraresubstantiv femininFaptul de a băga pe cineva în închisoare.
- încasaresubstantiv femininFaptul de a primi bani pentru ceva; suma primită.
- încăadverbÎn plus, pe deasupra.
- încăieraresubstantiv femininBătaie între mai multe persoane, luptă corp la corp.
- încălcaresubstantiv femininFaptul de a nu respecta o lege, o regulă sau un drept.
- încălțămintesubstantiv femininDenumire generală pentru ghete, pantofi, cizme, bocanci și alte obiecte care se poartă în…
- încălziresubstantiv femininFaptul de a face să fie mai cald; ridicarea temperaturii.
- încălzitoradjectiv(Rar, despre surse de căldură) Care degajă căldură în jur.
- încăpățânaresubstantiv femininFaptul de a stărui cu îndârjire într-o purtare, fără să ții seama de împrejurări…
- încăpățânatadjectivCare nu se lasă înduplecat și rămâne la părerea lui, chiar dacă nu are dreptate.
- încăperesubstantiv femininCameră, odaie dintr-o clădire.
- încărcaresubstantiv femininFaptul de a umple un vehicul sau un recipient cu o greutate, o marfă.
- încărcatadjectivPlin cu ceva; care duce o greutate.
- încărcătorsubstantiv neutru / substantiv masculinAparat cu care se încarcă bateria unui telefon sau a altui dispozitiv.
- încărcăturăsubstantiv femininCeea ce duce un vehicul, o navă sau un animal de povară.
- încântaresubstantiv femininBucurie mare, plăcere vie, ca și cum ai fi vrăjit.
- încântatadjectivPlin de bucurie și de mulțumire; fermecat.
- încântătoradjectivCare place foarte mult; care te cucerește.
- încâtconjuncțieLeagă de propoziția principală urmarea a ceea ce s-a spus; „în așa măsură că…”.
- începătoradjectiv / substantiv masculin(Substantivat) Om care abia a început să învețe o meserie, un sport sau o artă.
- începeresubstantiv femininFaptul de a porni o acțiune; momentul în care începe ceva.
- încercaresubstantiv femininFaptul de a încerca; probă.
- încetadjectiv / adverb(Adjectiv) Fără viteză; domol, lin.
- încetaresubstantiv femininOprirea, sfârșitul unei acțiuni.
- încetiniresubstantiv femininFaptul de a încetini; scăderea vitezei sau a intensității; domolire.
- încetinitadjectiv(Despre mișcări, viteze) Făcut mai încet; domolit.
- încetișoradverbÎncet, cu grijă și fără grabă.
- încețoșatadjectivÎnvăluit în ceață; (figurat) împăienjenit.
- încheiatadjectiv(Despre haine) Prins în nasturi, în copci sau cu fermoarul.
- încheieresubstantiv femininSfârșitul unei acțiuni sau al unui text.
- încheieturăsubstantiv femininLocul unde se îmbină capetele a două oase și unde trupul se îndoaie; articulație.
- închideresubstantiv femininFaptul de a închide o ușă, un magazin, un drum sau altceva.
- închipuiresubstantiv femininPuterea de a-ți imagina lucruri; fantezie.
- închirieresubstantiv femininFaptul de a da sau de a lua cu chirie o casă, o mașină sau alt bun.
- închisoaresubstantiv femininClădire sau instituție în care omul condamnat își ispășește pedeapsa cu privare de…
- încinsadjectivFoarte fierbinte, încălzit puternic.
- înclinaresubstantiv femininFaptul de a (se) înclina; poziție oblică.
- înclinatadjectivAplecat într-o parte sau în jos, oblic.
- înclinațiesubstantiv femininAtracție firească, talent pentru un lucru.
- încoaceadverbCătre locul în care sunt eu.
- încoloadverbÎntr-o altă direcție sau parte decât aici.
- încolțitadjectiv(Despre semințe) Care a dat colț, a început să răsară.
- înconjursubstantiv neutruMișcare în jurul unui loc; drum ocolit; ocol.
- înconjurătoradjectivCare se află în jur, de jur împrejur; care înconjoară.
- încontinuuadverbMereu, fără întrerupere; întruna.