Înțeles
Faptul de a băga pe cineva în închisoare.
„Încarcerarea inculpatului a fost hotărâtă de instanță.”
Sinonime
- întemnițare
- deținere
Antonime
Cum se folosește
Plural: încarcerări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încarcerării
- plural
- încarcerări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a încarcera (din latină incarcerare și din franceză incarcérer).