Înțelesuri
- 1
Faptul de a nu respecta o lege, o regulă sau un drept.
„Încălcarea regulilor de circulație se sancționează cu amendă.”
- 2
Ocuparea cu forța a unui teritoriu străin.
„Încălcarea graniței a provocat un conflict diplomatic.”
Sinonime
- nesocotire
- violare
- călcare
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Încălcarea legiifapta prin care nu respecți o lege.
- Încălcarea drepturilorfaptul de a-i lipsi pe oameni de ceea ce li se cuvine.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încălcării
- plural
- încălcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a încălca».