Înțeles
Bătaie între mai multe persoane, luptă corp la corp.
„După meci a izbucnit o încăierare între suporteri.”
Sinonime
- bătaie
- răfuială
- încleștare
- ciomăgeală
Antonime
- împăcare
Cum se folosește
Pluralul e „încăierări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încăierării
- plural
- încăierări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a se încăiera”.