Înțelesuri
- 1
Faptul de a stărui cu îndârjire într-o purtare, fără să ții seama de împrejurări; cerbicie.
„Încăpățânarea lui a stricat toate planurile.”
- 2
(În sens favorabil) Perseverență, ambiție.
„Cu încăpățânare, a terminat facultatea.”
Sinonime
- îndărătnicie
- cerbicie
- insistență
Antonime
Cum se folosește
Variantă regională: încăpăținare. Plural: încăpățânări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încăpățânării
- plural
- încăpățânări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a se încăpățâna (în + căpățână).