Răsfoiește
Litera I, pagina 7
1069 de cuvinte încep cu litera I. Pagina 7 din 8.
- încordaresubstantiv femininFaptul de a încorda sau de a se încorda: de a strânge mușchii, de a întinde ceva cu…
- încordatadjectivÎntins, strâns tare, cum e coarda unui arc gata de tras.
- încoronaresubstantiv femininCeremonia în care se pune coroana pe capul unui rege sau al unei regine.
- încotroadverbÎn ce direcție, spre ce loc.
- încrederesubstantiv femininSimțământul de siguranță față de cinstea, priceperea sau gândurile cuiva.
- încrezătoradjectiv / adverbCare are încredere în cineva sau în ceva.
- încrezutadjectiv / substantiv masculinCare are o părere prea bună despre sine.
- încrucișaresubstantiv femininFaptul de a (se) încrucișa; așezare în cruce a două lucruri.
- încuietoaresubstantiv femininMecanism cu care se încuie o ușă, o poartă sau un sertar.
- încurajaresubstantiv femininVorbă sau faptă care dă cuiva curaj și putere să continue.
- încurajatoradjectivCare dă curaj și speranță.
- încurcăturăsubstantiv femininAmestecătură de fire, de ațe sau de sfori încâlcite.
- îndatăadverbImediat, fără întârziere.
- îndatoratadjectivCare are datorii, care datorează bani.
- îndatoriresubstantiv femininCe trebuie să facă cineva, din lege sau din conștiință; datorie.
- îndărătadverbÎn spate, în urmă, înapoi.
- îndărătnicadjectivÎncăpățânat, care nu vrea să asculte sau să cedeze; nesupus.
- îndeajunsadverbCât trebuie; destul.
- îndeaproapeadverbCu mare atenție, în toate amănuntele.
- îndeleteadverb(În locuțiunea „pe îndelete”) Fără grabă, încet, cu răbdare.
- îndeletniciresubstantiv femininOcupație, meserie, ceea ce face cineva de obicei.
- îndelungatadjectivCare durează mult timp.
- îndemânaresubstantiv femininUșurința și priceperea cu care faci un lucru cu mâinile sau o treabă grea.
- îndemânaticadjectivCare lucrează bine și ușor cu mâinile; priceput.
- îndemnsubstantiv neutruFaptul de a îndemna pe cineva să facă ceva.
- îndeosebiadverbMai ales, mai cu seamă.
- îndepărtaresubstantiv femininFaptul de a da la o parte sau de a scoate ceva; înlăturare.
- îndepărtatadjectivCare se află la mare distanță.
- îndepliniresubstantiv femininFaptul de a face ce trebuia făcut, de a duce ceva la capăt.
- îndesatadjectivPlin până la refuz, cu lucrurile presate unele în altele.
- îndoialăsubstantiv femininLipsă de încredere sau de siguranță în privința a ceva.
- îndoielnicadjectivDe care te poți îndoi; nesigur.
- îndoitadjectivStrâns în două, împăturit.
- îndrăgostitadjectiv / substantiv masculinCare iubește pe cineva.
- îndrăznealăsubstantiv femininCurajul de a face ceva greu sau riscant.
- îndrăznețadjectivCurajos, care înfruntă fără teamă pericolele și greutățile.
- îndrumaresubstantiv femininFaptul de a arăta cuiva cum să facă ceva sau încotro să meargă.
- înduioșătoradjectivCare te înduioșează; mișcător, emoționant.
- îndulcitoradjectiv / substantiv masculinCare îndulcește, care face ceva mai dulce.
- înduraresubstantiv femininMilă, bunătate față de cineva aflat la necaz.
- îndurătoradjectivCare are milă de alții și iartă ușor; milostiv.
- îndureratadjectivPlin de durere sufletească, foarte trist.
- înecaresubstantiv femininFaptul de a (se) îneca, de a muri sufocat în apă sau în alt lichid; (rar) inundare.
- înecatadjectiv / substantiv masculinCare și-a pierdut viața sub apă.
- înfățișaresubstantiv femininFelul în care arată cineva sau ceva; aspectul exterior.
- înfiorătoradjectiv / adverbCare provoacă fiori de spaimă; care îngrozește.
- înfiptadjectivIntrat adânc în ceva și rămas acolo, mai ales un obiect cu vârf ascuțit.
- înfloriresubstantiv femininFaptul că o plantă face flori; perioada în care plantele sunt în floare.
- înfloritoradjectivAflat în plină dezvoltare, care prosperă.
- înfometaresubstantiv femininFaptul de a înfometa pe cineva; silirea cuiva prin foame.
- înfrângeresubstantiv femininPierderea unei lupte, a unui meci sau a unui concurs.
- înfricoșătoradjectiv / adverbCare bagă frica în om; îngrozitor.
- înfruntaresubstantiv femininMustrare aspră; dojană.
- înfundatadjectivAstupat, prin care nu mai trece nimic.
- îngăduitoradjectivCare îngăduie; care iartă ușor, tolerant, răbdător.
- îngâmfatadjectiv / substantiv masculinCare are o părere prea bună despre sine și îi privește pe ceilalți de sus.
- îngersubstantiv masculinFiință spirituală creată de Dumnezeu, mijlocitoare între divinitate și oameni.
- îngerașsubstantiv masculinÎnger mic, mai ales cel pictat ca un copil cu aripi.
- înghesuialăsubstantiv femininStrângere a multor oameni sau lucruri într-un loc mic; îmbulzeală, aglomerație.
- înghesuitadjectiv / substantiv neutruStrâns laolaltă în număr mare, într-un loc prea mic.
- înghețsubstantiv neutruTransformarea apei în gheață; frig mare.
- înghețaresubstantiv femininFaptul de a îngheța; transformarea apei sau a altui lichid în gheață; îngheț.
- înghețatăsubstantiv femininDulce rece, făcut dintr-o cremă de lapte, de frișcă sau de fructe, răcită până se…
- înghițiturăsubstantiv femininCât poți înghiți dintr-odată din mâncare sau băutură.
- îngrășământsubstantiv neutruSubstanță naturală sau chimică pusă în pământ ca să crească mai bine plantele.
- îngrijiresubstantiv femininGrija purtată unei ființe sau unui lucru, ca să-i fie bine ori să se păstreze în stare…
- îngrijitorsubstantiv masculinPersoană care are grijă de un bolnav, de un bătrân sau de un copil.
- îngrijoraresubstantiv femininStare de neliniște cauzată de grija pentru cineva sau pentru ceva.
- îngrijoratadjectivCuprins de grijă; neliniștit.
- îngrijorătoradjectivCare produce neliniște, care te face să-ți faci griji.
- îngroparesubstantiv femininAcțiunea de a îngropa; faptul de a băga în pământ.
- îngrozitadjectivCuprins de o spaimă puternică; înspăimântat.
- îngrozitoradjectiv / adverbCare bagă groaza în tine.
- îngustadjectivCare are lățime mică față de lungime.
- înjositoradjectivCare înjosește; umilitor, dezonorant.
- înjunghiatadjectivRănit sau ucis cu un cuțit sau cu altă armă ascuțită.
- înjunghieresubstantiv femininFaptul de a lovi pe cineva cu un cuțit sau cu o armă ascuțită.
- înjurăturăsubstantiv femininVorbă urâtă și jignitoare adresată cuiva sau scăpată din nervi.
- înlăturaresubstantiv femininAcțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare.
- înlocuiresubstantiv femininPunerea unui lucru sau a unei persoane în locul altuia.
- înlocuitoradjectiv / substantiv masculin(Persoană sau lucru) care ține locul altuia sau poate fi pus în locul cuiva sau a ceva.
- înmatricularesubstantiv femininÎnscrierea cuiva sau a ceva într-un registru oficial, numit matricolă.
- înmormântaresubstantiv femininCeremonia prin care un mort este așezat în mormânt.
- înmulțiresubstantiv femininFaptul de a se face mai mulți sau mai numeroși; creștere în număr.
- înnăscutadjectivPe care îl ai de la naștere, nu l-ai învățat.
- înotsubstantiv neutruDeplasarea prin apă cu mișcări ritmice ale brațelor și ale picioarelor.
- înotătorsubstantiv masculin / adjectivOm care înoată sau sportiv care practică înotul.
- înregistraresubstantiv femininFaptul de a trece ceva într-un registru sau într-o evidență.
- înrolaresubstantiv femininFaptul de a (se) înrola; înscrierea în armată sau într-o organizație.
- însăconjuncțieLeagă două idei care se împotrivesc una alteia; dar, cu toate acestea.
- însănătoșiresubstantiv femininFaptul de a se însănătoși; vindecare, întremare.
- însărcinatadjectivCare a primit sarcina de a face ceva anume.
- înscenaresubstantiv femininFaptul de a pune în scenă o piesă de teatru; regia ei.
- înscrieresubstantiv femininTrecerea numelui cuiva pe o listă, ca să participe la ceva.
- înscrissubstantiv neutru / adjectivAct scris, hârtie care dovedește ceva.
- însemnsubstantiv neutruSemn prin care se recunoaște un rang, o demnitate sau o funcție.
- însemnaresubstantiv femininCe scrii pe scurt ca să ții minte; notiță.
- însemnătatesubstantiv femininImportanța, valoarea unui lucru.
- însoritadjectivCu soare mult, fără nori pe cer.
- însoțitorsubstantiv masculin / adjectivPersoană care merge împreună cu cineva, ca să-l ajute sau să-i țină de urât.
- înspăimântatadjectivCuprins de spaimă, îngrozit.
- înspăimântătoradjectiv / adverbCare bagă spaima în om; îngrozitor.
- înspreprepozițieArată direcția în care se merge sau se privește; spre, către.
- înstelatadjectiv(Despre cer sau despre noapte) Plin de stele strălucitoare.
- însușipronume de întărire / adjectiv pronominal de întărireCuvânt care întărește un substantiv sau un pronume: chiar el, el personal.
- însușiresubstantiv femininTrăsătură care deosebește pe cineva sau ceva; caracteristică.
- înșelăciunesubstantiv femininFaptă prin care cineva e păcălit, mai ales ca să-i iei banii.
- înșelătoradjectiv / substantiv masculinCare te face să crezi ceva ce nu e adevărat, care te duce în eroare.
- înșelătoriesubstantiv femininFaptă prin care cineva e păcălit, mai ales ca să i se ia banii.
- înștiințaresubstantiv femininFaptul de a anunța pe cineva despre ceva.
- întăriresubstantiv femininFaptul de a face ceva mai tare, mai rezistent sau mai puternic.
- întăritoradjectivCare dă putere și întărește organismul; (ca substantiv neutru) medicament cu acest efect.
- întâiadverb / numeral ordinalLa început, înaintea altor lucruri.
- întâietatesubstantiv femininFaptul de a fi primul; prioritate.
- întâlniresubstantiv femininFaptul de a se vedea cu cineva, din întâmplare sau vorbit dinainte.
- întâmpinaresubstantiv femininFaptul de a ieși în calea cuiva ca să-l primești.
- întâmplaresubstantiv femininCeea ce se petrece; fapt, eveniment.
- întâmplătoradjectiv / adverbCare se petrece din întâmplare, fără să fi fost prevăzut sau plănuit.
- întârzieresubstantiv femininFaptul de a ajunge sau de a face ceva mai târziu decât trebuia.
- întinderesubstantiv femininSuprafață mare de teren sau de apă.
- întoarceresubstantiv femininFaptul de a se întoarce de unde ai plecat; înapoiere.
- întocmaiadverbExact așa, la fel, fără nicio abatere.
- întocmitadjectivAlcătuit, făcut după reguli.
- întorsăturăsubstantiv femininSchimbare neașteptată în desfășurarea unor fapte.
- întotdeaunaadverbÎn tot timpul, mereu.
- întreprepozițieÎn locul aflat de o parte și de alta a ceva.
- întrebaresubstantiv femininVorbă adresată cuiva ca să afli un răspuns.
- întrebuințaresubstantiv femininFaptul de a folosi ceva; folosire, utilizare.
- întreceresubstantiv femininConcurs în care fiecare încearcă să fie mai bun decât ceilalți.
- întregadjectiv / substantiv masculinDin care nu s-a luat nimic; tot.
- întregimesubstantiv femininFaptul de a fi întreg, complet; totalitate.
- întreprinderesubstantiv femininFirmă care produce bunuri sau face servicii, ca să obțină câștig; unitate economică.
- întreprinzătoradjectiv / substantivCare are spirit de acțiune și inițiativă.
- întrerupătorsubstantiv neutruButon sau clapă cu care aprinzi și stingi lumina sau oprești curentul.
- întreruperesubstantiv femininOprirea temporară a unei acțiuni sau a unei stări; pauză.
- întreruptadjectivOprit pentru o vreme, suspendat.
- întrețineresubstantiv femininGrija de a ține un lucru în stare bună, prin curățenie și reparații la timp.
- întreținutadjectiv / substantiv masculinȚinut în stare bună, îngrijit.
- întrevederesubstantiv femininÎntâlnire între două sau mai multe persoane, ca să discute chestiuni importante.
- întruprepoziție(Învechit și livresc) Forma veche a prepoziției „în”.
- întrucâtconjuncțieDeoarece, fiindcă, pentru că.
- întrucâtvaadverbÎntr-o oarecare măsură; oarecum, cam.
- întruchiparesubstantiv femininFaptul de a da formă concretă unei idei sau unei însușiri; persoană sau lucru în care se…
- întrunaadverbMereu, fără oprire; neîncetat.
- întruniresubstantiv femininAdunare de oameni care se strâng ca să discute sau să hotărască ceva; reuniune.
- întunecatadjectivÎn care nu pătrunde lumina.
- întunecosadjectivLipsit de lumină, cufundat în întuneric.
- întunericsubstantiv neutruLipsa luminii, când nu se mai vede nimic; beznă.
- înțelegătoradjectivCare înțelege necazurile altuia și se poartă cu blândețe și răbdare.
- înțelegeresubstantiv femininÎnvoială la care ajung două sau mai multe părți.