Înțelesuri
- 1
Atracție firească, talent pentru un lucru.
„De mic a avut înclinație spre desen.”
- 2
Faptul de a fi înclinat; aplecare.
„Înclinația turnului din Pisa crește încet.”
- 3
(Geometrie) Unghiul pe care îl face o dreaptă sau un plan cu altă dreaptă sau alt plan.
„Calculați înclinația dreptei față de axa orizontală.”
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță în-cli-na-ți-e. Pluralul e „înclinații”.
Forme flexionare
- articulat
- înclinația
- genitiv-dativ articulat
- înclinației
- plural
- înclinații
- plural articulat
- înclinațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza inclination și latina inclinatio.