Înțelesuri
- 1
Înclinație puternică spre o anumită activitate sau profesie.
„Are vocație de învățător și iubește copiii.”
- 2
(Juridic, în expresia vocație succesorală) Dreptul unei persoane de a moșteni.
„Copiii au vocație succesorală după părinți.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte vo-ca-ți-e; genitiv-dativ articulat: vocației; plural: vocații.
Forme flexionare
- articulat
- vocația
- genitiv-dativ articulat
- vocației
- plural
- vocații
- plural articulat
- vocațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (vocation) și din latină (vocatio).