Înțelesuri
- 1
Sunet al vorbirii la care aerul iese liber prin gură, fără să fie oprit de nimic, ca „a”, „e”, „i”, „o”, „u”.
„Cuvântul „aer” începe cu două vocale.”
- 2
Litera care notează un asemenea sunet.
„În limba română sunt șapte vocale: a, ă, â (î), e, i, o, u.”
Antonime
- consoană
Expresii și locuțiuni
- Vocală accentuatăvocala pe care se apasă mai tare când se rostește un cuvânt.
Etimologie
Din latinescul vocalis și din germana Vokal.