Înțelesuri
- 1
Faptul de a trage cu arma în cineva sau în ceva.
„Poliția anchetează împușcarea unui urs.”
- 2
(Minerit) Spargerea rocii cu explozibil.
„La carieră, împușcarea se face la prânz.”
Sinonime
Cum se folosește
Pluralul e „împușcări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împușcării
- plural
- împușcări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) împușca”.