Înțelesuri
- 1
Faptul de a ispăși; răscumpărarea unei greșeli prin suferință sau prin pedeapsă; expiere.
„A dăruit toată averea săracilor, ca ispășire pentru păcatele tinereții.”
- 2
Executarea unei pedepse cu închisoarea.
„După ispășirea pedepsei, s-a întors în satul natal.”
Sinonime
- expiere
- expiație
- răscumpărare
Cum se folosește
Genitiv-dativ: ispășirii; plural: ispășiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ispășirii
- plural
- ispășiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).