Răsfoiește
Litera C, pagina 4
1465 de cuvinte încep cu litera C. Pagina 4 din 10.
- căderesubstantiv femininMișcarea unui corp de sus în jos, sub greutatea lui.
- căințăsubstantiv femininRegret sau remușcare pentru o faptă greșită.
- călareadverbAșezat pe cal sau pe alt animal; prin extensie, așezat cu câte un picior de o parte și de…
- călărețsubstantiv masculin / adjectivOm care merge călare pe cal.
- călăriesubstantiv femininFaptul de a merge călare pe un cal; arta de a călări.
- călătorsubstantiv masculin / adjectivPersoană care se află într-o călătorie sau care folosește un mijloc de transport.
- călătoriesubstantiv femininDrumul pe care îl face cineva până într-un loc mai depărtat.
- călăusubstantiv masculinOm care executa pe cei condamnați la moarte.
- călăuzăsubstantiv femininPersoană care merge cu cineva ca să-i arate drumul.
- călăuzitoradjectivCare călăuzește, care arată drumul sau îndrumă; îndrumător.
- călcâisubstantiv neutruPartea din spate a tălpii piciorului.
- căldurăsubstantiv femininStarea unui corp cald; senzația pe care o dă un corp cald.
- căldurosadjectivCare ține de cald, care păstrează căldura.
- călduțadjectivPuțin cald, nici rece, nici fierbinte; căldicel.
- călugărsubstantiv masculinBărbat care a făcut legământ de viață religioasă și trăiește într-o mănăstire; monah.
- călugăriesubstantiv femininViața celui care a intrat în ordinul monahilor.
- călugărițăsubstantiv femininFemeie care s-a legat să ducă o viață religioasă austeră, într-o mănăstire; monahie.
- călușsubstantiv neutruBucată de lemn sau de metal pusă între dinții unui animal ca să țină gura deschisă; cârpă…
- căluțsubstantiv masculinCal mic sau tânăr, numit așa cu drag.
- cămarăsubstantiv femininÎncăpere mică și răcoroasă dintr-o casă, în care se țin alimentele și proviziile pentru…
- cămașăsubstantiv femininÎmbrăcăminte purtată pe piele, care acoperă partea de sus a corpului.
- cămătarsubstantiv masculinOm care dă bani cu împrumut cu dobânzi foarte mari.
- cămilăsubstantiv femininAnimal mare din deșerturile Asiei și Africii, cu una sau două cocoașe, care poate sta…
- căminsubstantiv neutruCasa cuiva, privită ca loc de adăpost și de liniște; familia care trăiește în ea.
- căpătâisubstantiv neutruPartea patului unde stă capul; și perna sau lucrul pus sub cap.
- căpățânăsubstantiv femininCapul unui animal mort sau tăiat pentru mâncare.
- căpcăunsubstantiv masculin(În basme) Uriaș cu cap de câine, care mănâncă oameni.
- căpeteniesubstantiv femininPersoană aflată în fruntea unui grup, a unui trib sau a unei oști.
- căpitansubstantiv masculinGrad de ofițer, între locotenent-major și maior.
- căposadjectiv(Familiar) Încăpățânat, care nu se lasă convins.
- căprioarăsubstantiv femininAnimal sălbatic de pădure, zvelt și sprinten, cu blană roșcată; femela căpriorului, fără…
- căpruiadjectiv(Mai ales despre ochi) Maro deschis, cafeniu-gălbui.
- căpșunăsubstantiv femininFruct roșu, dulce și parfumat, asemănător cu fraga, dar mai mare.
- căptușealăsubstantiv femininPânză sau stofă cu care se dublează o haină pe dinăuntru, ca să fie mai îngrijită și mai…
- căpușăsubstantiv femininMic animal parazit, rudă cu păianjenul, care se prinde de pielea oamenilor și a…
- căraresubstantiv femininDrum îngust, bătut de pași, pe care se poate merge doar pe jos.
- cărăbușsubstantiv masculinInsectă mare, cu elitre tari, care roade frunzele copacilor; gândac de mai.
- cărămidăsubstantiv femininMaterial de construcție în formă de prismă, făcut din argilă amestecată cu nisip și apă…
- cărăușsubstantiv masculinOm care transportă mărfuri cu carul; căruțaș.
- cărbunesubstantiv masculinRocă neagră sau brună, scoasă din mină, care arde bine și se folosește drept combustibil…
- cărturarsubstantiv masculinOm învățat, care a citit și a studiat mult; erudit, savant.
- cărucioarăsubstantiv feminin(Rar) Căruță mică și ușoară, trasă de un singur cal sau împinsă de om.
- căruciorsubstantiv neutruTrăsurică în care sunt plimbați copiii mici.
- căruntadjectiv(Despre păr, barbă, mustață) Care începe să albească.
- căruțsubstantiv neutruCar de dimensiuni mici, tras de un animal sau de un om; cărucior.
- căruțăsubstantiv femininVehicul pe patru roți, mai ușor decât carul, tras de obicei de cai.
- căsătoriesubstantiv femininLegătura recunoscută de lege dintre doi oameni care întemeiază o familie.
- căsniciesubstantiv femininTraiul în comun al soților; viața de familie a doi oameni căsătoriți.
- căsuțăsubstantiv femininCasă mică, de obicei cochetă.
- cătaresubstantiv femininPiesă a unei arme care, împreună cu înălțătorul, servește la ochire.
- cătreprepozițieArată direcția în care se merge; spre.
- cătușăsubstantiv feminin(Mai ales la plural) Inelele de metal legate printr-un lanț, cu care se leagă mâinile…
- cățăraresubstantiv femininFaptul de a se cățăra; urcare pe un loc înalt sau abrupt, prinzându-te cu mâinile și cu…
- cățărătoradjectiv(Despre plante, persoane) Care urcă prinzându-se cu mâinile, cu vrejuri sau cu rădăcini.
- cățeasubstantiv feminin
- cățelsubstantiv masculinPuiul câinelui, cât e încă mic.
- cățelușsubstantiv masculinCâine mic; pui de câine.
- căutaresubstantiv femininFaptul de a căuta ceva sau pe cineva.
- căutatadjectivCerut de mulți, la mare preț.
- căutătorsubstantiv masculinPersoană care caută ceva, mai ales un lucru ascuns sau greu de găsit.
- căzăturăsubstantiv femininFaptul de a cădea; cădere.
- câinesubstantiv masculinAnimal domestic, mamifer carnivor, crescut pentru companie sau pază.
- câmpsubstantiv neutruÎntindere mare de pământ, fără accidente de teren; șes.
- câmpiesubstantiv femininÎntindere mare de pământ neted, fără dealuri; șes.
- cândadverb / conjuncțieÎn ce moment? (întrebare despre timp)
- cândvaadverbÎntr-un moment nehotărât din trecut; odinioară.
- cânepăsubstantiv femininPlantă înaltă, cu frunzele dințate pe margini, din a cărei tulpină se scot fibre pentru…
- cântarsubstantiv neutruInstrument cu care se stabilește greutatea unui obiect sau a unei ființe, în special a…
- cântărețsubstantiv masculinPersoană care cântă, de obicei profesionist, interpretând piese muzicale.
- cântătoradjectiv(Despre oameni) Cu glas bun, care știe să cânte; (despre păsări) cu ciripit plăcut.
- cântecsubstantiv neutruBucată muzicală cu text, cântată cu vocea.
- cârcăsubstantiv feminin(Folosit mai ales în „în cârcă”) Spinarea, spatele cuiva.
- cârcelsubstantiv masculinContracție bruscă, involuntară și dureroasă a unui mușchi, mai ales la picioare.
- cârciumăsubstantiv femininLocal, mai ales la sat sau la marginea orașului, unde se bea și se mănâncă.
- cârjăsubstantiv femininBaston cu sprijin pentru subsuoară sau pentru cot, cu care merg cei care nu se pot…
- cârligsubstantiv neutruBucată de metal îndoită la un capăt, ca să poți agăța sau prinde ceva de ea.
- cârmacisubstantiv masculinPersoana care conduce cârma unei bărci sau a unei nave.
- cârmăsubstantiv femininPiesa din spatele unei bărci, al unui vapor sau al unui avion, cu care se schimbă…
- cârnatsubstantiv masculinCarne tocată și condimentată, umplută în mațe, care se frige sau se afumă.
- cârnăciorsubstantiv masculinCârnat mic și subțire, fript la grătar sau fiert.
- cârpăsubstantiv femininBucată de pânză veche, folosită la șters praful sau vasele.
- cârtițăsubstantiv femininAnimal mic, cu blană neagră și catifelată, aproape orb, care sapă galerii sub pământ.
- câștigătorsubstantiv masculin / adjectivPersoană care a câștigat o întrecere sau un premiu.
- câtadverb / pronume / conjuncție / prepozițieÎn ce măsură? ce cantitate? (întrebare)
- câteodatăadverbDin când în când; uneori.
- câțivaadjectiv pronominal nehotărât / pronume nehotărâtUn număr mic, nespus anume; o parte mică dintr-un întreg.
- ceafăsubstantiv femininPartea din spate a gâtului, sub creștet.
- ceaisubstantiv neutruArbust exotic ale cărui frunze uscate se folosesc la prepararea unei băuturi.
- ceainăriesubstantiv femininLocal în care se servește ceai.
- ceainicsubstantiv neutruVas de bucătărie, cu mâner și cu un cioc pe unde se toarnă, în care pui la fiert apă…
- ceapăsubstantiv femininLegumă cu bulb format din straturi suprapuse, cu gust iute și miros pătrunzător.
- cearăsubstantiv femininMaterie grasă, gălbuie, făcută de albine, din care se clădesc fagurii și se fac lumânări.
- cearcănsubstantiv neutruCerc vânăt sau întunecat în jurul ochilor, la cei obosiți sau bolnavi.
- cearșafsubstantiv neutruPânză care se întinde pe saltea sau în care se îmbracă plapuma.
- ceartăsubstantiv femininSchimb de vorbe grele între doi sau mai mulți oameni.
- ceassubstantiv neutruInstrument care arată ora, purtat la mână sau montat pe un perete.
- ceasornicsubstantiv neutruAparat care arată ora; ceas.
- ceasornicarsubstantiv masculinMeșteșugar care repară ceasuri sau negustor care le vinde.
- ceașcăsubstantiv femininVas mic, de obicei cu toartă, din care se bea cafea, ceai sau altă băutură caldă.
- ceațăsubstantiv femininAglomerare de picături fine de apă suspendate în aer, aproape de sol, care reduce…
- cecsubstantiv neutruAct prin care cel care are bani într-un cont dă ordin băncii să plătească o sumă celui…
- cedaresubstantiv femininFaptul de a da altcuiva un bun sau un drept, gratuit sau prin vânzare.
- cedrusubstantiv masculinArbore înalt din familia pinaceelor, cu lemn tare și ramuri orizontale (Cedrus).
- ceeapronume demonstrativIntră în alcătuirea lui ceea ce, prin care se leagă de propoziția principală o propoziție…
- celarticol / pronume demonstrativLeagă un substantiv de adjectivul care îl însoțește.
- celălaltpronume demonstrativ / adjectiv pronominalCel de-al doilea dintre doi; cel rămas.
- celebritatesubstantiv femininFaptul de a fi foarte cunoscut și admirat; faimă, renume.
- celebruadjectivCunoscut de foarte multă lume; vestit.
- celestadjectivCare ține de cer; ceresc.
- celibatarsubstantiv masculin / adjectivPersoană, mai ales bărbat, care nu e căsătorită.
- celticadjectivCare ține de celți sau de limbile și cultura lor.
- celularadjectiv / substantiv neutruCare ține de celulă sau este alcătuit din celule.
- celulăsubstantiv femininCea mai mică parte vie a unui organism, cu membrană, citoplasmă și nucleu.
- celulităsubstantiv feminin(Medicină) Inflamație a țesutului de sub piele, produsă de obicei de o infecție.
- centsubstantiv masculinMonedă măruntă cât a suta parte din dolar, din euro ori din altă monedă.
- centaursubstantiv masculin(Mitologie) Ființă cu trup de cal și cu bust și cap de om.
- centimetrusubstantiv masculin / substantiv neutruUnitate de lungime cât a suta parte dintr-un metru; se scrie prescurtat cm.
- centraladjectivCare se află în mijloc sau aproape de mijlocul unui loc.
- centralăsubstantiv femininInstalație care produce și furnizează energie.
- centraresubstantiv femininFaptul de a așeza ceva exact în mijloc sau pe axa lui.
- centrusubstantiv neutruPunctul din mijloc al unei figuri sau al unui spațiu.
- centurăsubstantiv femininCurea lată cu care se încinge cineva la mijloc; cingătoare.
- centuriesubstantiv femininUnitate a armatei romane formată din aproximativ o sută de soldați, condusă de un…
- centurionsubstantiv masculinComandantul unei centurii în oastea romană; sutaș.
- cenușăsubstantiv femininPraful cenușiu care rămâne după ce arde ceva.
- cenușăreasăsubstantiv feminin(Cu majusculă) Fata din basm chinuită de mama vitregă și de surori, care ajunge până la…
- cenușiuadjectiv / substantiv neutruDe culoarea cenușii, între alb și negru; gri.
- cersubstantiv neutruSpațiul aparent boltit deasupra Pământului, vizibil de la suprafață.
- ceramicadjectiv(Despre obiecte și materiale) Făcut din argilă modelată și arsă; care ține de ceramică.
- cerbsubstantiv masculinMamifer rumegător de pădure, mare și zvelt, cu coarne foarte ramificate și coadă scurtă.
- cercsubstantiv neutru(Geometrie) Linia închisă ale cărei puncte stau toate la aceeași depărtare de centru; și…
- cercelsubstantiv masculinBijuterie purtată la ureche, prinsă sau atârnată de lobul urechii.
- cercetaresubstantiv femininStudiu amănunțit făcut ca să afli ceva nou.
- cercetașsubstantiv masculinPersoană trimisă să cerceteze un loc sau să adune informații; militar care face cercetare.
- cercetătorsubstantiv masculin / adjectivOm de știință care face cercetări într-un institut, un laborator sau o universitate.
- cerealăsubstantiv femininPlantă din familia gramineelor, cultivată pentru boabele ei: grâul, porumbul, orezul…
- cerebraladjectivCare ține de creier și de funcțiile lui.
- ceremonialsubstantiv neutruTotalitatea regulilor după care se desfășoară o ceremonie.
- ceremoniesubstantiv femininManifestare solemnă, desfășurată după reguli stabilite.
- cereresubstantiv femininFaptul de a cere; rugăminte.
- cerințăsubstantiv femininLucru cerut, condiție pe care trebuie s-o îndeplinești.
- cernealăsubstantiv femininLichid colorat cu care se scrie, se tipărește sau se ștampilează.
- cerșetorsubstantiv masculinOm care trăiește din ce primește de pomană.
- certadjectivDespre care nu te poți îndoi; sigur, dovedit.
- certificatsubstantiv neutruAct oficial prin care se dovedește un fapt sau se recunoaște o calitate.
- certitudinesubstantiv femininStare în care ești pe deplin sigur de ceva sau de cineva.
- cetatesubstantiv femininLoc întărit cu ziduri și turnuri, care apăra o așezare de dușmani.
- cetățeansubstantiv masculinOm care aparține unui stat, având drepturile și îndatoririle pe care legea le dă acestei…
- cetățeniesubstantiv femininLegătura juridică dintre o persoană și un stat, cu drepturi și obligații.
- cevapronume nehotărâtUn lucru oarecare, nu se știe care anume.