Înțelesuri
- 1
Om care aparține unui stat, având drepturile și îndatoririle pe care legea le dă acestei calități.
„Are dublă cetățenie: e cetățean român și italian.”
- 2
(Familiar) Un om oarecare, luat ca ins printre alții.
„A venit un cetățean și a întrebat de dumneavoastră.”
Sinonime
- locuitor
- ins
Antonime
- străin
- apatrid
Cum se folosește
Femininul e „cetățeană”.
Expresii și locuțiuni
- Cetățean de onoaretitlu dat de un oraș celui pe care vrea să-l cinstească.
- Simplu cetățeanom de rând, fără funcție și fără privilegii.
Forme flexionare
- vocativ
- cetățene
- plural
- cetățeni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).