Înțelesuri
- 1
Persoană care caută ceva, mai ales un lucru ascuns sau greu de găsit.
„Căutătorii de comori au cercetat toată peștera.”
- 2
Persoană care umblă în căutarea unui metal prețios, de exemplu a aurului.
„Căutătorul de aur a spălat nisipul în albia râului.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte că-u-tă-tor; feminin: căutătoare; plural: căutători.
Forme flexionare
- plural
- căutători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a căuta, cu sufixul -ător.